a mai trecut…

… o zi din marea inexistenta. Nimic nu se intampla, nimic nu e nou. E vara si totusi in jur e mizerie. Pute a hoit. Incerc sa ma ridic deasupra mirosului pestilential dar nu pot. Odata cazut, ma tarasc printre resturile de cadavre si viermi si tot ce ma tine in viata sunt amintirile. Da, a fost bine.  O vreme a fost chiar ok. A fost o data cand chiar am ras. Nu rad des… uneori chiar la cativa ani distanta. Atunci chiar imi placea sa vorbesc. Imi placea sa te descriu in sute de posibilitati si situatii. Iti gaseam corespondente oriunde si asta ma facea sa rad. Pana si poreclele erau distractive. Si da, poate amintirea asta e singurul lucru care ma tine in viata. Insa si ea devine din ce in ce mai fada, mai neclara. E ca un zid din care zilnic se prabusesc caramizi… dispar legaturile, dispar minutele sau orele si in consecinta si logica amintirilor, si odata cu ele, mirosul mortilor din jurul meu devine din ce in ce mai puternic, mai apasator. Sunt sigur ca in curand n-am sa mai pot respira. Odata cazut in genunchi, nu prea mai ai cum sa te ridici. Si odata cazut, te cuprind bolile, teama, descompunerea. Da, asta e cel mai bun mod de a descrie totul… e o descompunere psihica si fizica pe care n-am cum s-o mai inving. Bolile si-au facut loc acolo unde odata erai tu. De tine am scapat dar cu ce pret? Am devenit vulnerabil, slab, lipsit de vlaga, de vlaga de a ma mai ridica. Nici tu nu ma mai poti salva, nici macar tu…

Read Full Post »

legaturi

Nu ne mai leaga nimic. Azi stateam in traficul de rahat din orasul asta de rahat care ne-a distrus visele si ma gandeam… oare ce am mai avea noi doi in comun. N-am reusit sa gasesc nimic. De fapt am constientizat ca n-am fost niciodata suficient de bun pentru tine.  Ma uitam in jurul meu si ma intrebam… oare ce as avea in comun cu tipa din masina rosie, sau cu cea de la semafor? Cu siguranta nimic. Nu cred ca ma leaga ceva de lumea asta. Da, demult atunci cand te-am vazut prima data, speram ca tu vei fi cea care ma va intelege. Credeam in legaturile alea asa cum n-am crezut niciodata in viata mea. Acum ca ma revenit la realitate, le vad rupte si inexistente. Nici nu cred ca au existat vreodata. Capatul strans bine a fost mereu la mine iar cel desfacut era la tine. Uneori il legai dar se desfacea de cate ori trageam un pic mai tare de capatul meu. Acum capatul desfacut e invizibil si prefer asa fie asa. Nici o legatura nu tine. Intotdeauna unul dintre capete e subred.

Nu mai avem nimic in comun. Nici n-am avut vreodata. Nici cu tine, nici cu altcineva. O astept pe ea… imbracata in negru si cu o coasa bine ascutita. Ea este ultima mea legatura si de data asta va fi vesnica.  Macar atat sa imi iasa si mie din toata existenta asta mizera…

Read Full Post »