Acum doua seri…

… am fost nesimtit. Cat timp ai stat in baie, ti-am cautat prin geanta. Stiu, ma injuri acum dar nah, faptul e consumat. Aaaaa… ai terminat??? Ok… pai cred ca te gandesti… oare ce-a gasit? Sincer nu cautam ceva anume. Vroiam sa vad ce se mai gaseste prin geanta unei femei frumoase ca tine. Si, stai linistita, nu ti-am luat nimic. Am pus totul la loc la fel de haotic cum era inainte sa umblu eu acolo. Ce m-a socat a fost ca printre toate fardurile ieftine si parfumurile vrac, am gasit chestii pe care nu credeam ca o sa le pastrezi vreodata. Te miri? Hai nu te mai mira asa si nu-ti mai roade unghiile. Stai, a fost chiar distractiv. Deci, sa revenim. Ai fugit in baie si atunci am vazut pe jos geanta ta pe jumatate rasturnata. Primul impuls a fost sa o las asa, al doilea a fost sa o ridic si sa o pun pe masa iar al treilea a fost intradevar nesimtit… sa-ti caut prin ea. Am bagat mana adanc (trebuie sa recunosc ca geanta ta e destul de adanca si grea) si am scos prima data un “du-te dracu! ce cauti aici?!?!”… brrrr… m-am cam speriat si l-am aruncat in pat… o vreme a tacut. Apoi am scos o inima. Nu era a mea. Sincer sa fiu, la cat de jerpelita era, chiar nu mi-as fi dorit sa fie a mea. Cum nu dadeai nici un semn ca te-ai intoarce, am mai facut o incercare. Si ghici ce am gasit. Ti-e teama nu? Nuuuuu, stai linistita, n-am gasit numarul vreunui alt amant si nici telefonul tau de care nu te separi nici la dus… nu… am gasit zambetul meu. De luni de zile il caut. Cred ca asta era ultimul loc in care banuiam ca ar putea fii. Si parca ma vad si acum. Stateam cu el in mana si ma intrebam… “Sa-l pun la loc? Sa-l pastrez pentru altcineva?” Grea alegere nu-i asa? Am ales sa-l pun la loc. Mi-am dat seama ca nu poti trai fara el si ca mie oricum nu-mi mai trebuie. Prea multe cuceriri n-a facut el si oricum de cand nu-l mai am, am un aer de intelectual. Am mai cautat o data si am gasit sticla mea de whisky… trebuie sa recunosc… mi-ai luat multe chestii de cand te cunosc. Pe asta nu ti-o las. In cinci minute vei pleca si eu voi ramane singur si chiar nu mi-ar strica ceva companie. Am amestecat totul la loc, mi-am admirat ultima oara zambetul si am pus geanta pe jos, acolo unde ai lasat-o. Iesind din baie, te-ai impiedicat de ea, m-ai injurat ca nu am pus-o pe masa, mi-ai aruncat un “pa” de femeie importanta si ai plecat trantind usa asa cum faci de obicei. Dar nu conteaza, de azi nu mai sunt singur. Si n-am nevoie nici de zambet.

Read Full Post »

te-am iubit…

candva, demult. Incerc sa-mi amintesc clipele cu tine, incerc sa-mi amintesc aroma vremurilor alea. Stiu ca iubeam parfumul tau si-l asociam cu tot ce te inconjura, chiar si daca erau lucruri banale sau uneori doar cuvinte rostite la plictiseala. Mai stiu ca obisnuiai sa ma privesti nedumerita intotdeauna dupa ce te sarutam, de parca ar fi fost primul sarut din viata ta. Inca simt uneori in palme fierbinteala trupului tau si simt pe talpi gleznele tale reci, si aud soaptele tale cand imi spuneai… “Am inghetzat de frig” si eu iti raspundeam ca nu-i bai, te incalzesc eu. Te-am iubit pentru ca puteam sa-ti spun orice si stiam ca vorbele mele au insemnatate. Stiam ca ma asculti si stiai ca te ascult si te inteleg. Pana cand ai inceput sa nu ma mai auzi. Probabil cuvintele mele au fost acoperite de cuvintele altcuiva. Ai inceput sa-mi spui din ce in ce mai rar ca ti-e frig si saruturile mele devenisera obisnuinta pe care o urasc atat de mult. Parfumul tau se confunda din ce in ce mai des cu fumul de tigara si aroma de whisky ieftin. Au trecut zile si clipele cu tine au devenit doar simple amintiri. Imi amintesc ca te-am iubit, demult, nici nu mai stiu cand…

Read Full Post »

Ma intreb…

… daca stii cum e sa nu-ti mai doresti nimic. Probabil ca-mi vei spune ca da, ca ai trecut de multe ori prin starea asta. Si atunci am sa te intreb… iti doresti ca maine sa fie soare? Vrei sa te lase durerea de masea? Vrei ca cel pe care il iubesti de pe vremea liceului, inca sa se mai gandeasca la tine? Cu siguranta ceva iti doresti. Cu siguranta vrei ca cineva cunoscut sa fie vindecat, cu siguranta vrei ca maine sa fie o zi mai buna decat celelalte. Ei bine, eu nu mai vreau nimic. Nu mai vreau sa imi sune telefonul, nu mai vreau sa aud nici macar propria respiratie, nu mai vreau sa vad pe nimeni, nu mai vreau sa se gandeasca cineva la mine. Nu vreau ca maine sa fie soare, nu mai vreau sa ma intrebe nimeni ce fac, nu mai vreau sa vad in culori, nu mai vreau sa visez cu ochii deschisi. Nu mai vreau sa mi se reproseze nimic, nu mai vreau sa deranez pe nimeni, nu mai vreau sa imi ceara careva ajutorul, nu mai vreau sa stie nimeni nimic despre mine, nu mai vreau sa exist.

Read Full Post »

perfect

“Fiule, in afara de tine, toti sunt perfecti”… asa mi-a spus intr-o zi. Credeam ca poate e una din zilele in care chiar nici el nu mai avea chef sa lupte cu restul lumii. L-am considerat mereu un invingator desi avea prostul obicei sa se retraga seara in coltul lui, invaluit de fumul tigarilor ieftine si aburii alcoolului. Cand am dat examen de admitere la facultate, am cam incurcat subiectele si atunci m-a incurajat “Stai linistit fiule, se cauta maturatori”. Atunci mi-am propus sa-i demonstrez ca pot sa fiu mai mult decat spera el. M-am luptat cu toate mizeriile pe care le poti intalni in viata, am refuzat ajutorul oricui, am vrut sa fiu altfel decat ceilalti. Am stat mereu departe de directii, tendinte, mode, fitze si alte chestii pe care unii le imbratiseaza si le considera drept un stil de viata personal. Am vrut sa ii arat ca pot. Intr-o zi, cand m-am intors mandru si, dupa parerea mea, invingator, el nu mai era acolo. Atunci am realizat ca am facut cea mai mare greseala a vietii mele. Am sacrificat timpul in care puteam sa-l cunosc pe el, pentru o ambitie prosteasca. Mi-a dat cea mai buna lectie de viata. Mi-a aratat ca egoismul chiar si fara intentie, indeparteaza oameni, te face sa pierzi cele mai importante momente alaturi de cei care conteaza. M-am schimbat radical in ziua aia. M-am dedicat tuturor si am facut tot posibilul sa ii ajut pe toti care treceau prin viata mea. Degeaba insa… ei toti au aruncat cu pietre sau au trecut mai departe nepasatori. Alta lectie. Si? Ce-ar trebui sa mai fac acum? Am fost in ambele situatii. Am fost nepasator si egoist si am fost bun si darnic. Unde oare gresesc? Ce-ar trebui sa mai fac?… a, da! Sa renunt intr-un mod perfect.

Read Full Post »