e prea tarziu…

… sa creada in ochii ei. Atingerea ei nu-l mai electrizeaza. Stie ca azi o vede, se pierde in ea si maine vor continua sa fie aceiasi doi straini. Stie ca ea maine va fi alta iar el va disparea in amalgamul ei de vise. Nici macar nu o mai poate simti. A jucat rolul asta de prea multe ori, a iubit-o de prea multe ori iar ea tot de atatea ori l-a dezamagit. N-a mai ramas din el decat o umbra, tot ce a fost mai de pret nu este decat o amintire pe care ea nu mai da doi bani. Il foloseste pana cand, epuizat, el nu mai poate sa o opreasca. Si atunci ea pleaca. Si atunci el isi da seama ca nu mai poate sa creada in ea. Nu mai poate sa o priveasca ca si cum n-ar fi nimic pe lumea asta in afara de ei doi. Ochii ei nu-i mai spun nici o poveste, iar lacrimile ei nu sunt decat ura si dispret deghizate. De o vreme, ea a plecat si el a uitat-o. A inchis usa si a aruncat cheia. S-a refugiat intr-un colt al camerei si isi asteapta sfarsitul…

Read Full Post »

cateodata…

… ea se intoarce. Dar nu mai e ea. Sau nu e aceiasi ea. La inceput el o simte, intoarce capul si privirile lor se intalnesc. O cunoaste atat de bine si stie ca poate anticipa orice gest sau cuvant al ei. Ii cunoaste ritmul pasilor, fosnetul pleoapelor si pielea ei alba, impecabil de alba. Vrea sa o ia in brate dar raceala ei il face sa bata in retragere. Si totusi… e ea si se stiu de o viata. Isi spune ca a inebunit. Oare ce e in mintea lui? Oare cea care sta acum in fata lui, sa nu fie aceiasi ea? Pentru cateva clipe incearca un exercitiu de constiinta… de fapt, amintirile lui sunt invaluite in fum. Se uita la fiinta asta si incearca sa gaseasca asemanarile. Incearca sa demonteze ipoteza ca n-ar fi ea. Si totusi… cat de bine seamana. Timpul trece… odata cu el, amintirile lui se suprapun, se rescriu sistematic odata cu revenirea ei… Apar erorile, neconcodantele… Si atunci el incepe sa se indeparteze. Pe zi ce trece isi spune ca nu e ea, ca de fapt e o greseala, ca ea nu are cum sa se intoarca. La fel de brusc, apare si ruptura finala. Si e din nou singur si o cauta. Sper sa gaseasca macar o urma a ei. Ea se intoarce mereu in diverse forme si arome, il supune pana cand el se trezeste din amorteala. N-a mai visat de mult. Nici pe ea n-o mai viseaza. De fapt n-o cauta pe ea, ci tot ce a pierdut cand ea a plecat. Si stie ca ea o sa citeasca randurile astea dar nu-l mai intereseaza. N-o mai vrea.

Live – Turn My Head

Read Full Post »

ea pleaca…

… asa cum a venit. Intr-o mana tine iubirea care i se scurge printre degete, topita si consumata de timpul lor. Intr-o mana tine nepasarea si ura, proaspete si hranite cu iubirea de alta data. Ea pleaca si nu se mai uita in urma. N-o intereseaza cuvinte si nici lacrimi. Nu il aude si nu il vede cum se taraste in genunchi in urma ei. El, cel pe care alta data il iubea, pe care il considera cel mai puternic si cel mai bun, este acum in spatele ei in genunchi, chircit de durerea provocata de indiferenta ei. Incearca sa o opreasca, incearca sa-i aduca aminte de tot ce a fost frumos intre ei… incearca sa ii deschida ochii inca o data. Ea nu-l priveste. N-o intereseaza. In sinea ei se bucura cand il vede invins. Stia ca poate sa-l invinga si a facut-o. N-a fost usor, dar a reusit. Mana in care tine iubirea ii cade pe langa trup, cu pumnul strans si lipsit de substanta. Acolo unde alta data era iubirea lor n-a mai ramas decat un loc liber. El incearca sa-i cuprinda pumnul in palme si sa o trezeasca cu lacrimile pe care ea credea ca n-o sa le vada niciodata. El nu plangea niciodata, nici macar atunci cand durerea fizica devenea insuportabila. Lacrimile lui sfarsesc in pumnul celei pe care credea ca nu o sa o piarda niciodata. Degeaba… ea isi vede de drum… Il lasa cazut in genunchi, il lasa sa spere ca totul este doar o gluma si ea se va intoarce dupa cativa pasi. Cu ura si nepasarea in mana se indreapta catre urmatoarea victima dar nu stie ca intr-o buna zi va deveni si ea aceiasi victima cazuta in genunchi. Atunci el nu va mai fi acolo. Genunchii lui nu vor mai avea urmele iubirii lor. Ochii lui nu vor mai plange cuvintele pe care nu poate sa le mai rosteasca si palmele lui nu-i vor mai mangaia parul perfect. Si nu pentru ca va iubi pe altcineva ci pentru ca el nu mai poate sa iubeasca. Ea pleaca… si lasa in urma un suflet mort.

Read Full Post »

am uitat…

…sa simtim… ne pierdem sufletul cate putin in fiecare zi pana devenim umbre. Am uitat sa iubim. Ne mintim ca suntem fericiti, inconjurati de asfalt. Am uitat sa vedem. Suntem orbi. Am uitat sa respiram. Nu respiram aer. Respiram fum. Am uitat sa visam. Visele s-au transformat in griji si insomnii. Visam insomnii. Nu dormim ci doar ne deconectam din prezent. Am uitat sa recitam o poezie. Am uitat sa cantam un cantec de leagan. Ne-am uitat stramosii. Am uitat sa mangaiem. Am uitat pana sa si plangem. Nu mai plangem, ne vaitam. Si cand se termina vaitatul, apare ura. Vrem doar sa ne razbunam. Vrem sa doara. Dar nu ne doare. Doar incercam sa ne imaginam durerea. Eventual 3D. Am uitat sa speram. Traim conectati la iluzii. Am uitat sa ne pese. Am uitat sa calcam. Doar tropaim, indiferenti si orbi. Am uitat sa luam o pauza. Lume, ia o pauza si adu-ti aminte cum e sa simti. Adu-ti aminte cum e sa plangi in tine, sa razi doar cu ochii si sa urlii doar cu mintea. Iubito, adu-ti aminte cum e sa iubesti…

Read Full Post »

I’m the modern man

Ma vezi zilnic. SevenAM. Dimineatza ma trezesc vesel si nerabdator sa inceapa o noua zi. Verific in graba mailul. Donez fara sa gandesc 10 lei pentru un oarecare scop umanitar. E bine sa incepi ziua cu o fapta buna. Ma arunc sub dus, ma barbieresc si imi perii dintii constiincios. Eightthirty. Totul e cronometrat si calculat. Nimic in plus, nimic in minus. Imbrac camasa alba, costumul si cravata neagra. Verific din nou ceasul. Sunt in grafic. Ma indrept constiincios spre locul de munca. Fac tot ce mi se cere si nu gresesc niciodata. Si zambesc. Ninetofive. Perfect. Ma indrept catre casa. Zambesc oricui. Sunt un om fericit. Vindecat. Fivethirty. Acasa din nou. Papuci. Pornesc TV. Nu ma uit la stiri. Ma deprima. Prefer sa zambesc. Am un papagal care ma imita. Ii zambesc. ElevenPM. Inchid TV. Directia dormitor. Intuneric. Ma impiedic de ceva. Fuck, asta chiar a durut. Lumina aprinsa. Rahat, iar am uitat sa arunc chitara asta. O pun constiincios langa usa de la intrare. Maine dimineata in drum spre job o las la cosul de gunoi. Lumina stinsa. ElevenFifteen. Am intarziat. Somn. Maine voi zambi frumos. Sunt omul modern. Ma vezi zilnic.

Read Full Post »

this time I’m gone…

No more upset mornings
No more trying evenings
This American Dream I am disbelieving
When the gas in my tank feels like money in the bank
Gonna blow it all this time, take me one last ride
For the lights of this city, they only look good when I’m speeding
I wanna leave em all behind me cause this time I’m gone
Long gone,
This time I’m letting go of it all
So long,
This time I’m gone

Read Full Post »

come back

I have been planning out
All that I’d say to you
Since you slipped away
Know that I still remain true
Ive been wishing out the days
Please say that if you hadnt gone now
I wouldnt have lost you another way
From wherever you are

Read Full Post »