prin parul ei…

… nimic nu trece neobservat. Cand privesc cerul prin parul ei, soarele devine prieten, luna devine iubita si stelele deseneaza cuvinte de dragoste. Cateodata se mai intampla ca parul ei sa-mi intre in ochii. Nu e deloc enervant, e chiar placut, e un semn ca ea e aici. Cateodata parul ei imi gadila placut palmele, imi vorbeste despre noi si daca sunt nesabuit si incerc sa-i simt parfumul, imi vorbeste despre mare, despre valuri si apusuri pe care n-am sa le uit niciodata. Cateodata mai gasesc fire din parul ei pe perna si atunci stiu sigur ca ea se va intoarce, ca trebuie sa lase din cand in cand alte fire de par prin cearceafurile diminetilor lenese. E ciudat parul ei. Niciodata nu are aceleasi forme, aceleasi directii. De exemplu, ultima data, trei suvite rebele se jucau pe nasul ei, nehotarate parca in ce directie s-o apuce. Oricum as fi incercat sa le asez, se incapatanau sa o ia in celalata directie si sa aterizeze undeva in mijlocul sarutului meu. Imi place mult parul ei. Are personalitate, e incapatanat dar in acelasi timp e imposibil sa nu-l iubesti. E imposibil sa n-o iubesti. Prin parul ei nimic nu mai e asa cum stiai. Imi place sa ma pierd in parul ei…

Read Full Post »

Nu vreau sa…

… ma trezesc intr-o zi si sa ma intreb ce am facut in viata. Nu vreau sa traiesc o viata anosta si lipsita de sens. Oare care este echilibrul? Oare sunt pe drumul cel bun? Oare intr-o zi voi putea spune ca daca as mai trai o data aceiasi viata, as face aceleasi greseli? As iubi aceleasi femei si as face aceleasi excese? Oare te-as mai intalni? Oare sarutul tau ar avea acelasi gust? Oare atunci cand ochii mei se vor intalni cu ai tai pentru prima dar a doua oara, vor iesi aceleasi scantei? Ce sa fac? Sa iti intorc spatele si sa merg mai departe, prefacandu-ma ca nu te-am vazut doar pentru linistea celor din jurul nostru? Sau sa-ti iau sarutul in palme si sa-l las sa se scurga in suflet? Prea multe intrebari, prea putine raspunsuri si prea putin tu. Ma las in voia sortii sperand sa merg mereu pe langa linia echilibrului social. Dar n-am sa uit niciodata dimineata cand m-am trezit cu nasul in parul tau si clipa in care ti-ai intors privirea spre mine si m-ai sarutat. Asa ceva nu se uita niciodata indiferent de cate greseli am facut. Si pana la urma cine poate spune ca are dreptul sa-mi judece greselile? Poate ca intr-o zi voi fi un batran uitat de lume, poate tot ce ma va tine in viata va fi amintirea ta. Oare iti vei mai aduce aminte de mine? Oare intr-o zi prea calda si anosta ma vei cauta? Vei merge pe aceleasi carari pe care obisnuiam sa ne plimbam? Prea multe intrebari si prea putin tu…

Read Full Post »