Vine primavara. Cel putin asa imi spune vantul asta domol. Strazile sunt aceleasi, la fel ca si mirosul de ghena infundata. Ma intorc acasa din aceiasi bodega unde noptile pareau asa de scurte cu tine. N-a ramas decat acelasi miros inecacios de tigara si au ramas aceiasi oameni. Cu unii dintre ei m-am imprietenit. Unii mi-au devenit chiar dragi. Cred ca ti-ar placea sa ii cunosti. Ciudat, uneori cand fac drumul asta am senzatia ca te vad acolo, la jumatatea distantei asteptandu-ma. Dar nu m-ai asteptat niciodata. Eu am fost mereu primul la locul nostru de intalnire. Da, chiar miroase a primavara desi e doar inceput de februarie. Mi s-a luat de orasul asta. Mi s-a luat de toata mizeria umana care colcaie in el. M-am saturat de concursul asta nesfarsit in care toti vor sa fie primii. Sa arate ca pot. Nu pot nimic. E un oras de labagii care nu vor sa lase decat impresii. Sunt toti vedete. Vedetele pulii. Niste rasuflati si basiti care nu stiu cum dracu sa faca sa iasa in evidenta. O muie, vorba unui amic. Singurul om care ma facea sa rad erai tu. Am uitat cum e sa razi. Cred ca nici nu-mi mai doresc sa rad. La ce bun e rasul asta? La nimic. E doar o aparenta. Mai da-l in pula mea. Sa rada ei, ca se pricep sa rada din orice rahat. Eu nu mai vreau sa rad. Ma uit la fetele lor si vad dincolo de mastile pe care si le pun in fiecare seara. Mereu aceiasi masca rasuflata, aceleasi figuri imbecile sperand sa atraga vreo vagaboanta sau vreun labagiu in plasa lor. Le studiez fiecare gest si ma minunez in sinea mea. Asta am ajuns sa fim? Niste masti manjite de cacat sperand sa atragem mustele la noi? Chiar nu mai vreau. Sunt scarbit asa cum am fost scarbit de fiecare mizerie pe care ai facut-o. Uneori ma intreb de ce te-am lasat sa iti bati joc de mine. Si mereu raspunsul e acelasi. Aveam nevoie sa fiu calcat in picioare. Sa ma trezesc la realitate si sa imi dau seama intr-un final ca nu merit nimic. SI atunci am zis… “mai du-te bah in pula mea de prost”. Pai da, ca sunt un prost. Dar a recunoaste ca esti prost e o arta. Putini o stapanesc. Vine primavara. Da-o in pula mea.
Felix's Imaginarium 