Daca nu stiai… (REPOST)

ce inseamna iubirea, am sa iti spun eu. Ai avut-o in palme si ai strivit-o ca si cum n-ar fi contat. Ai lasat-o apoi sa alunece printre degetele tale, lipsita de vlaga, acoperita de nepasarea ochilor tai. Ai calcat-o in picioare atunci cand ai plecat trantind blestemata aia de usa pe care intrai mereu fericita. M-am pus jos, langa ea, si am privit-o ore in sir. Am privit-o cum sangera, am privit-o cum isi dadea ultima suflare. Am privit-o cum se uita spre usa sperand ca te vei intoarce. S-a uitat la mine apoi si cu o ultima zvacnire mi-a spus… “Ea n-a stiut ce insemn, n-a stiut sa ma pretuiasca, n-am fost decat o povara. Merit sa ma sting…” si apoi a murit. Acum, cand am ingropat-o in lacrimi, in nopti nedormite, dupa ce am inecat-o in zecile de sticle care stau imprastiate aici, m-am decis sa-ti spun ce inseamna ea. Iubirea a insemnat noptile cand adormeam cu tine in brate, incercai sa fugi de mine si te tineam si mai strans pana transpiram amandoi si corpurile noastre alunecau unul pe langa celalalt. Iubirea a insemnat miile de mangaieri si atingeri, caldura dintre coapsele tale, dorinta, nesiguranta, bucuria ca ma vedeai, nebunia noptilor, gemetele tale, peretii pe care i-ai lasat zgariati in urma ta, perna care inca iti poarta parfumul. Iubirea a insemnat sa te scol la 5 dimineata si sa fugim la munte sau la mare, a insemnat sa te intreb daca esti bine chiar si atunci cand erai foarte bine, a fost ajutorul neconditionat, a fost deciziile luate din senin si momentele in care radeai nepasatoare, fara griji. Iubirea a fost orice lucru marunt pe care il faceam, a fost “oriunde” si nu “unde”, a fost “oricand” si nu “cand”, a fost “noi” si nu “ei”. Iubirea a fost tot ce am putut sa impart cu tine. A fost sarutul pe care ti-l dadeam dupa palmele tale. A fost si a murit.

Read Full Post »

Daca nu stiai…

ce inseamna iubirea, am sa iti spun eu. Ai avut-o in palme si ai strivit-o ca si cum n-ar fi contat. Ai lasat-o apoi sa alunece printre degetele tale, lipsita de vlaga, acoperita de nepasarea ochilor tai. Ai calcat-o in picioare atunci cand ai plecat trantind blestemata aia de usa pe care intrai mereu fericita. M-am pus jos, langa ea, si am privit-o ore in sir. Am privit-o cum sangera, am privit-o cum isi dadea ultima suflare. Am privit-o cum se uita spre usa sperand ca te vei intoarce. S-a uitat la mine apoi si cu o ultima zvacnire mi-a spus… “Ea n-a stiut ce insemn, n-a stiut sa ma pretuiasca, n-am fost decat o povara. Merit sa ma sting…” si apoi a murit. Acum, cand am ingropat-o in lacrimi, in nopti nedormite, dupa ce am inecat-o in zecile de sticle care stau imprastiate aici, m-am decis sa-ti spun ce inseamna ea. Iubirea a insemnat noptile cand adormeam cu tine in brate, incercai sa fugi de mine si te tineam si mai strans pana transpiram amandoi si corpurile noastre alunecau unul pe langa celalalt. Iubirea a insemnat miile de mangaieri si atingeri, caldura dintre coapsele tale, dorinta, nesiguranta, bucuria ca ma vedeai, nebunia noptilor, gemetele tale, peretii pe care i-ai lasat zgariati in urma ta, perna care inca iti poarta parfumul. Iubirea a insemnat sa te scol la 5 dimineata si sa fugim la munte sau la mare, a insemnat sa te intreb daca esti bine chiar si atunci cand erai foarte bine, a fost ajutorul neconditionat, a fost deciziile luate din senin si momentele in care radeai nepasatoare, fara griji. Iubirea a fost orice lucru marunt pe care il faceam, a fost “oriunde” si nu “unde”, a fost “oricand” si nu “cand”, a fost “noi” si nu “ei”. Iubirea a fost tot ce am putut sa impart cu tine. A fost sarutul pe care ti-l dadeam dupa palmele tale. A fost si a murit.

Read Full Post »