Vorbeam astazi cu seful meu, un tip pe la 60 de ani, trecut prin multe in viata si educat intr-o lume la care multi doar viseaza si pe care multi doar au impresia ca o cunosc. E genul ala de american get beget, un om care stie sa intinda o mana de ajutor si care stie sa dea un sfat atunci cand ai nevoie de ele. Ii povesteam despre Romania, despre revolutie, despre ce s-a intamplat in Colectiv si despre iesirea voastra in strada. M-a ascultat si apoi a spus ceva care m-a lovit in moalele capului. A spus asa: este nevoie de 2 generatii ca sa distrugi si sa controlezi un popor. Atunci mi-am dat seama… da, chiar au fost doua generatii distruse din 1989 pana acum.
Mi-am adus aminte imediat ca dupa terminarea scolii generale, fiind in primul an de liceu, m-am intors in scoala unde am fost format ca om pentru a revedea profesorii dragi. Nu am fost niciodata cel mai bun la invatatura dar nici cel mai prost. Profesorii nostri au stiut sa ne lase sa ne dezvoltam pasiunile. Una din pasiunile mele atunci era literatura si drept urmare profesoara de Limba romana, scumpa doamna Petrescu, era unul dintre profesorii mei preferati. Trebuie sa fac o mica paranteza… majoritatea colegilor mei inclusiv eu aveam medii de peste 7 la Limba si literatura romana. In teze notele de la 8 in sus erau ceva normal si crede-ma, nu invata nimeni comentarii pe dinafara. La un moment dat, doamna Petrescu ma trage deoparte si ma intreaba: “Vrei sa iti arat ceva?”. Am dat afirmativ din cap. Doamna scoate din geanta un teanc de hartii, tezele clasei a 8-a. Mi le da si spune: “Uite ce vine dupa voi”. Eram uimit si consternat in acelasi timp… cea mai mare nota pe care mi-o amintesc era 5 (cinci). Nu cred ca am avut eu sau colegii mei vreodata nota 5 la doamna Petrescu. Era o profesoara atat de buna si intelegatoare incat nici nu credeam ca stie cum arata nota 5. Atunci toata intamplarea asta m-a amuzat insa acum totul incepe sa devina clar.
Sa revenim la spusele sefului meu… “Este nevoie de 2 generatii distruse ca sa controlezi un popor”. Exact de 2 generatii a fost nevoie ca sa fie distrusa Romania. Au fost 2 generatii tinute in ceata, educate la televizor si pe internet, inchise intre 4 pereti in fata unor emisiuni menite sa indobitoceasca orice fiinta umana. Profesorii au fost legati de maini de la an la an cu schimbari de programa scolara, taierea masiva a orelor de curs si mutarea lor de la o unitate scolara la alta. Elevii au fost transformati in adevarati porci pusi la ingrasat cu ingrasaminte chimice si de cea mai proasta calitate. Valorile umane s-au schimbat din bunatate, modestie, generozitate in violenta fizica, golaneala si epatare. Ei nu mai voiau sa fie buni, voiau sa-si distruga dusmanii (adeseori imaginari), sa castige bani repede si fara munca. Au realizat curand ca nu invatand poti reusi in viata, pentru ca profesorii lor cu puloverele rupte in coate nu mai puteau sa fie modele pentru noua scara de valori instituita de masa de mafioti care domnea peste Romania atunci. Generatia asta s-a transformat in bodyguarzi, membri ai clanurilor mafiote, infractori si admiratorii lor care incearca sa-i imite la o scara mai mica sau mai mare.
Urmatoarea generatie a fost ucisa dupa anul 2000 prin instituirea unor noi “valori” culturale. Scriitorii au fost stersi de pe fata pamantului de catre mahalagii promovati intens pe toate canalele media (ziare, internet, televiziuni), oamenii de arta au fost exilati in subsoluri insalubre pentru ca doar acolo se mai puteau manifesta si au fost inlocuiti cu nulitati care isi imprastiau asa numita “arta” in pietele oraselor si pe posturile de televiziune dedicate lor, criminalii si vrajitoarele, manelistii si centuristele au devenit valori, vedete, artisti.
Toate valorile pe care speram sa le cultivam dupa revolutia din 1989, tot ceea ce ne lipsise si visam sa avem drept paine a sufletului practic ne-au fost luate si dupa acel decembrie insangerat. S-a creeat o falsa impresie de libertate. Da, suntem liberi sa spunem ce gandim dar oare cati mai gandesc? Cam cati doar repeta ce vad la televizor, cati isi doresc sa fie cercetatori, oameni de stiinta sau artisti? Prea putini raportat la numarul populatiei. Ne-au facut absolventi de facultati mincinoase si ne-au inchis in turnurile lor de sticla pe care le numesc corporatii unde ne exploateaza cu nerusinare. Ne fac sa fim mandrii ca suntem sclavii lor, ca nu mai avem viata dar avem locuri de munca cu denumiri pompoase si englezite.
Intr-o tara in care ani la rand in medie 50% din absolventii de liceu nu trec examenul de bacalaureat, nu e clar ca e ceva putred? Am dat bac-ul in 1997. Doua persoane au picat la mine in liceu si nu era un liceu de top. Sa pici bacul era o rusine de neimaginat. Acum televiziunile ii arata pe cei care pica bacul si spun senin ca ei prefera sa se distreze. Exact asta avem de 20 de ani incoace. Doua generatii care prefera sa se distreze, care s-au obisnuit sa dea si sa ia spaga, doua generatii care peste 30-40 de ani vor avea nevoie de pensii. Cine le va plati pensiile alea? Copii vostri, ai parintilor pe care generatiile astea si conducerea tarii le-au umilit de la revolutie incoace.
Am fost facuti pe rand FASCISTI, DROGATI, BETIVI, FORTE DESTABILIZATOARE, GOLANI, SATANISTI, SECTANTI, DESCREIERATI SI VAGABONZI. Multi dintre noi am fost exilati economic din Romania pentru ca ne-am saturat sa fim sclavii unui sistem bolnav dar bine pus la punct. Nici nu conteaza cine sunt fortele din spatele acestei conspiratii malefice. Important e sa ii infrangem si doar uniti putem face asta.
Mortii si ranitii din Colectiv nu vor avea odihna niciodata. Multi dintre noi avem prieteni sau rude care sufera acum din cauza indobitocirii acestui neam. Haideti sa facem cumva sa nu mai fie inca o generatie distrusa. Pustii astia care au iesit in strada merita sa traiasca intr-o lume unde respectul inseamna respect, curatenia e curatenie, demnitatea e demnitate. Intr-o lume cu valori reale, nu cu nonvalori ridicate la rang de modele de viata.
Am muncit si m-am zbatut multi ani acolo. Multi ani nici macar n-am vrut sa concep ca o sa plec. De ce? Pentru ca acolo imi sunt prietenii, familia, casa si limba. Iar astea nu se uita niciodata. Am plecat cand nu am mai putut indura mizeriile de care ma loveam in fiecare zi. Le spuneam tuturor ca nu e bine ce se intampla, ca nu e normal sa platim taxele alea, ca nu e normal sa muncim ca niste sclavi si sa nu avem bani de mancare sau de haine. Nimeni nu auzea. Nu stiau decat ca trebuie sa munceasca pentru ca sa nu se supere “sefu’ de la headquarters”.
As vrea sa cred ca se va intampla ceva in Romania. Ajunge ca au fost doua generatii distruse, saracii de ei n-au nici o vina. Hai sa le salvam pe cele care vin. Sunt cu voi!
Sursa foto: http://www.ouest-france.fr
Felix's Imaginarium 